Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei reprezintă principala atracție a orașului Suceava, fiind

construită aproape cu 650 de ani în urmă. Este un bastion al epocii medievale românești, ce a

avut ca scop apărarea spațiului moldovean în perioada apariției pericolului otoman. Între anii

2011-2015 fortăreața a trecut printr-un proces de renovare extensiv ce i-a restaurat atmosfera

impunătoare și farmecul unui castel de basm.

O scurtă istorie:

Prima mențiune documentată a Cetății Sucevei este din 10 februarie 1388, într-un document

al voievodului Petru I, în care regele Poloniei îi cere împrumut 3.000 de ruble de argint

frâncesc, și îi oferp drept garanție provincia Pocuția. Documentul se termină cu:''Și s-a scris

cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul

nașterii Domnului 1388". În același an, Petru I Mușat, care era căsătorit cu sora regelui

Poloniei, a mutat capitala Moldovei din Siret la Suceava.

Voievodul Ștefan cel Mare a îmbunătățit fortificațiile cetății prin construirea unui zid ce o

înconjoară, zid realizat în două etape, în prima etapă (înainte de 1476) la aproximativ 20–25

m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri

pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și

est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această

latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul

șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

În vara anului 1476, fortăreața este asediată de o armată de otomani conduși de sultanul

Mahomed al II-lea Cuceritorul, dar îndură. Deși apărată eroic, acest asediu dovedește

slăbiciunile zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața artileriei cu ghiulele de fier.

Astfel are loc a doua etapă de construire a zidului în perioada lui Ștefan cel Mare, în care este

adăugat un nou zid de incintă (de această dată mai gros de 3,5 metri) celui din perioada lui

Petru Mușat, acest zid este armat cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de

nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est, oferindu-i astfel un

avantaj defensiv semnificativ.

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26

septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul

dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății.

În anul 2016, a avut loc prima expoziție veșnică din Cetatea Sucevei, ce prezintă obiecte de

interes public, cum ar fi prezentarea primei și celei mai cuprinzătoare colecții de arme

medievale din Moldova, precum și blazoanele domnilor și boierilor moldoveni din secolele

XIV - XVII sau Tezaurul medieval al Moldovei. Basoreliefuri reconstituie pentru prima dată

imaginea cea mai completă a Cetății Sucevei, evidențiind sistemele constructive și decorația

arhitecturală, dominate în secolul XV de variate teme ale goticului.